Oana Grosu
Comemorăm în 2016, 30 de ani de la trecerea în neființă a celui care a fost MIRCEA HOINIC, o, personalitate a muzicii românești cu multiple valențe artistice., Pentru Mircea Hoinic, pedagog, dirijor, compozitor, muzica a însemnat a doua natură, a însemnat, vocaţie şi un exerciţiu de libertate. Aşa cum a declarat într-un interviu în Drapelul Roşu nr. 27 din 1982: ..., muzica e viaţă, e acţiune, freamăt, clocot, e dragoste, zbucium, ritm, e visul ţesut în covorul policrom al, sunetelor. Evantai ce oglindeşte înălţarea gândului spre soare, e linişte şi odihnă, e viziune spaţială, învolburată de pasiuni, este căutare de resurse mereu noi spre a fi încorporate în forme mai trainice întru, dezvelirea frumosului, înnobilând umanitatea. M-am legănat în leagănul ei, alăturându-mi cu timpul, violoncelul şi corul ca prieteni nedespărţiţi. Violoncelul mi-a povestit despre Bach, corul despre Monteverdi., Paleta sonoră, nobilă şi generoasă a violoncelului, alături de îmbinarea măiastră a resurselor vocii umane, a, fost călăuza tămăduitoare ce mi-a dezvăluit binele şi adevărul., Născut la Cernăuți, la 11 septembrie 1910, Mircea Hoinic a pătruns în tainele muzicii la 9 ani,, studiind violoncelul., În 1929 a absolvit liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi şi apoi între 1930-1935 cursurile Conservatorului de, Muzică şi Artă Dramatică din Cernăuţi., A fost licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Între anii 1935-1938 Mircea Hoinic a urmat, cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, secţia teoretică-pedagogică, avându-, i ca profesori şi mentori pe: Ioan Chirescu (teoria muzicii), Mihail Jora (armonie, compoziţie), Dimitrie Cuclin, (contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Dimitrie Dinicu (violoncel), George Breazul, (pedagogia muzicală)., În anul 1940 Mircea Hoinic a revenit la Cernăuţi în calitate de cadru didactic la Conservatorul de, Muzică şi Artă Dramatică, iar ca urmare a mutării din Cernăuţi la Timişoara, în anul 1944, Mircea Hoinic a, fost numit profesor de armonie, contrapunct şi nu în ultimul rând profesor de violoncel., Pentru Timişoara, rămânerea lui Mircea Hoinic a fost un real câştig. Astfel, la nici doi ani de la sosirea, în Timişoara, în 1946 ocupă pe rând postul de profesor de violoncel la Conservatorul din Timişoara, apoi pe, acela de profesor la catedra de teorie-solfegii. În anul imediat următor când ia fiinţă orchestra Filarmonicii de, stat „Banatul”, Mircea Hoinic se numără printre membrii fondatori, ca instrumentist violoncelist., Un alt merit deosebit pentru istoria muzicală a oraşului se leagă de înfiinţarea corului academic al, Filarmonicii, în fruntea căruia s-a aflat Mircea Hoinic ca dirijor, între 1949-1955 într-o perioadă de voluntariat,, iar din acest an până în 1973 ca dirijor al unui cor cu statut permanent., Mircea Hoinic a sporit echipa de muzicieni care reconstruiau climatul muzical al cetăţii, prin, probitatea profesională şi personalitatea artistică care se contura pregnant cu fiecare stagiune. Sunt ani în
Author