CREAŢIA VOCALĂ A LUI BRUNO MADERNA ÎN CONTEXTUL NOULUI LIMBAJ MUZICAL AL SECOLULUI XX

Abstract

Secolul XX prezintă o accelerare şi diversificare continuă a limbajului muzical. Condiţiile politice şi mişcările de ordin social au generat dorinţa de reflectare a acestora şi în plan muzical. Noul a reprezentat ideologia secolului XX. Din punct de vedere stilistic, nu se poate vorbi de unitate, însă au existat grupuri de compozitori care au împărtăşit acceaşi viziune creativă, urmând o evoluţie pe aceeaşi linie.În Europa s-au conturat trei astfel de direcţii, reprezentate prin compozitorii italieni care au îmbrăţişat curentele verist şi neoclasic, compozitorii francezi care au urmat direcţia impresionistă şi compozitorii austrieci şi nemţi care au urmat gândirea expresionistă şi atonală care a dezvoltat, ulterior din ce în ce mai multe curente avangardiste. Gândirea îngrădită de diverse regimuri totalitare a cunoscut o libertate de exprimare după cel de al doilea război mondial, cu o desfăşurare uluitoare după anii ’50, când inovaţiile în câmp matematic şi electronic permit crearea şi explorarea de noi mijloace sonore.