DIMENSIUNEA FENOMENOLOGICĂ ȘI TEOLOGICĂ A CÂNTĂRII TRADIȚIONALE DIN BISERICA ORTODOXĂ ÎN RAPORT CU NOTAȚIA MUZICALĂ ȘI ÎNREGISTRĂRILE FONO-GRAFICE

Abstract

Folosirea notației muzicale și a înregistrărilor ”fono-grafice” pentru analizarea și înțelegerea muzicii ca fenomen poate avea un efect contrar scopului propus (de înțelegere a fenomenului muzical), prin transpunerea unui fenomen (de factură diacronică și irepetabil) într-o reprezentare de factură diferită – vizuală și/sau substanțial (material)-reproductibilă. Situația este chiar mai dificilă în cazul cântării liturgice, unde dimensiunii fenomenologice i se adaugă o definitorie dimensiune teologică, încă mai greu de înțeles, de interpretat sau de reprezentat – vizual, analogic sau de o altă manieră echivalentă. Aceasta poate determina reevaluarea unor modalități tradiționale/mai vechi de abordare a fenomenului muzical – modalități mai empirice și/sau mai ”primitive”, dar mai directe.Summary: The use of musical notation and ”phono-graphical” recordings for analyzing and understanding music as a phenomenon can have an effect contrary to the intended purpose (understanding of musical phenomenon), through the transmutation of a phenomenon (diachronic and unrepeatable) in a representation of another way – visual and/or substantial (material)-reproducible. The situation is even more difficult in the case of liturgical chant, where, to the phenomenological dimension is added a defining theological dimension, yet harder to understand, to interpret or to represent – visually, analogically or in another equivalent manner. This may cause reevaluation of traditional/former ways of dealing with the musical phenomenon - as more empirical and/or more "primitive", but more direct ways.