ARHITECTURĂ ȘI SINTAXĂ ÎN SONATA PENTRU VIOLINĂ ȘI PIAN NR. 2 DE SIGISMUND TODUȚĂ

Authors

• Iulia CIBISESCU-DURAN Academia de Muzică „Gh.Dima” Cluj-Napoca, Lucrare de maturitate, datând din aceeași perioadă cu Concertul nr.4 pentru orchestră de coarde, cu, Meșterul Manole-operă oratorio in 3 acte după drama omonimă de Lucian Blaga(1980-1983), cu Sonatina, pentru vioară și pian, 6 Piese pentru oboi solo cât și cu 4 Madrigale pe versuri de Lucian Blaga pentru cor, mixt, Sonata pentru violină și pian nr.2 (1981) de Sigismund Toduță reitereaăa stilul neobaroc nonconformist, al autorului, cunoscut încă din lucrările de tinerețe (vezi Passacaglia pentru pian, Concertul nr.1 pentru, orchestră de coarde) atât in ceea ce priveste antagonismul și suprapunerea a 2 planuri conceptuale diferite, (melodica de sorginte folclorică esențializată la celule modale aparținând cântului popular românesc însoțită, de o armonie modală, proprie compozitorului,ce decurge din sunetele melodiei, pe de o parte,și, îngemănarea evoluției discursului muzical în creuzetul formelor improvizatorice de tip baroc, pe de altă, parte) cât și ale construcțiilor văzute ca arhitectură pe secțiuni componente cât și la nivel macro, de, cuprindere a intregii lucrări in unitatea ei., Parcă plecând de la Invențiunile de Bach, pe care le analizează magistral în lucrarea Formele, muzicale ale Barocului în operele lui J.S. Bach, mai precis de la ciclul al II-lea de Invențiuni, pe care Bach le, denumeste inițial Fantezii sau poate plecând de la remarca lui Riemann: ”Fantasia-eine Nicht Form” cât și, de la definirea aparținând lui Brossard din Dictionnaire de musique: ”Fantasia… corespunde aproximativ, unui capriccio… este ceea ce numim, cu alte cuvinte fantezie, preludiu, ricercata”, Toduța concepe partea I, a Sonatei pentru violină și pian nr.2 într-o “formă” improvizatorică, notând în partitură tocmai titlul “Fantasia”., Caracteristica acestei părți, lipsa notării metrului, a măsurilor în evoluția discursului muzical, ancorata ideii, de improvizație, se datorează necesității de a da o libertate necenzurată evoluțiilor celular motivice,, generatoare a unui flux melodic doinit al violinei acompaniată contrapunctic sau armonic de pian, pe tot, parcursul parții I, pâna la repriză, unde dorind o rigurozitate metrică și de coordonare verticală pe culminație,, Toduță va nota măsurile(alternative, de 7/4,6/4,4/4 etc)cu bare punctate; aceasta notare o va face riguros, pâna la secțiunea codală, unde din nou renunță la impărțirea metrică, muzica reintrând în fluxul, improvizatoric nemensural, având în vedere acel “libero” al viorii cât și coordonarea verticală vioară-pian,, mult mai ușor de realizat. Author