Instrumente muzicale străvechi - Shofarul prin și peste secole1 -

Authors

• Carmen Stoianov „Fericit este poporul, care știe ce este teruah!”, Psalm 89:16, Am început studiul de față pornind de la un verset din Psalmii davidici: „Fericit este poporul care, știe ce este teruah!” (Psalm 89:16), din dorința de a înțelege legătura ce trebuie făcută între teruah –, termen mult prea puțin cunoscut îndeobște muzicienilor și străvechiul instrument muzical de care teruah, se leagă. Desigur, instrumentul la care fac trimitere fiind shofarul, am apelat pentru început la Cartea, Sfântă2 din ale cărei scrieri am putut decupa o serie de precizări, apoi la recunoscute tomuri și dicționare, de muzică și, desigur, nu în ultimul rând, la informațiile din surse avizate oferite de internet. Din toate, acestea voi prezenta aici doar o selecție., De regulă, dicționarele vorbesc doar despre ideea de instrument utilizat „în muzica de cult la vechii, evrei”3 și despre faptul că era confecționat „dintr-un corn de berbec, bine curățat pe dinăuntru, vârful, cornului devenind locul de suflat (muștiucul)” 4., Studiul scrierilor biblice5 și explorarea unor site-uri de specialitate de pe Internet oferă mult mai, multe și mai variate informații. Aflăm, de pildă, că shofarul a participat și participă încă din plin, atât la, viața de cult israelită cât și în cotidian – desigur, cu funcții diferite și, evident, cu o paletă sonoră diversă,, perfect asociată nevoilor celui ce mânuiește acest instrument., Să luăm problemele pe rând: ce este shofarul, care este registrul său laic și cum s-a impus în, practica de cult?, Instrument natural, obținut prin minimă prelucrare inițial din corn de berbec6, dar în egală măsură, corn de capră sau antilopă7, shofarul rămâne un martor uimitor în timp prin încăpățânarea cu care a ținut, 1 Am ales această grafie pentru transliterarea numelui ebraic al străvechiului instrument și nu varianta românizată - șofar –din, rațiuni de unitate a textului privind majoritatea termenilor ce desemnează fie modul de a sufla din acest instrument, cât și, calendarul religios ebraic, respectiv sărbătorile în care se suflă din shofar., 2 Despre șofar nu vorbește doar Biblia, ci și Talmudul sau bogata literatură rabinică., 3 Dicționar de termeni muzicali, ed. II, coordonator științific dr. Gheorghe Firca, București, Editura Enciclopedică, 2008, p. 533;, articolul de dicționar din care am extras citate utilizează forma românizată: șofar., 4 Idem., 5 Deși în multe traduceri ale Bibliei termenul șofar apare în mod eronat tradus ca trompetă, se cere făcută diferențierea între, instrumentul natural din corn de animal și cel făurit de mâna omului din metal. Doar apelul la sursă, respectiv la originalul, ebraic poate face distincția (așa, spre exemplu, în Numeri 10 se vorbește distinct despre trompete, termenul ebraic consacrat, fiind hațoțrah). Cu toate acestea, se cere menționat că în practica Templului din Ierusalim se utiliza un șofar de dimensiuni, apreciabile, cu sunet clar și penetrant, alături de două trompete de argint special construite în acest scop., 6 Potrivit Genesis 22;13 – episodul legat de renunțarea sacrificării lui Ițhac. La poalele muntelui Sinai, în momentul primirii, Torei, sunetul său i-a făcut pe israeliți să se cutremure (Exodus 19;16). Author