Imnul Hatikvah – speranţa muzicală a multor popoare

Authors

• Eugen Cinci Universitatea de Vest Timişoara– Facultatea de Muzică, Jasmina STOLIC, Şcoala de Înalte Studii pentru Educatori Mihailo Palov Vârşeţ – Serbia, De foarte multe ori ne apar în faţă situaţii care ne demonstrează cât de interesant este trecutul, muzical al popoarelor europene, printre altele şi datorită faptului că acesta este deosebit de complex,, reprezentând un amalgam de conexiuni, interferenţe şi influenţe reciproce. Evoluţia muzicală a unui, popor niciodată nu s-a petrecut într-un vid în care nu puteau pătrunde elementele străine, mai mult, sau mai puţin apropiate de gândirea colectivă autohtonă. Spaţiul românesc nu a fost scutit de pătrunderi, culturale străine. Însuşi poporul român, ca şi majoritatea celorlalte popoare europene, şi-a urmat, cursul evolutiv al formării identităţii acumulând exeperienţe din bagajul diverselor comunităţi distincte., Conexiunile cu modelele culturale străine dar şi interferenţele dintre diversele sfere culturale în interiorul, corpului românesc, au fost foarte bine exprimate în muzică. Astfel, folclorul românesc reprezintă astăzi o, expresie vie a multiculturalităţii, un mini produs cultural european. Printre sonorităţile folclorice putem, recunoaşte, fără mari dificultăţi, elemente sonore provenite din sânul comunităţilor cu care românii au, intrat în contact de-a lungul vremii. În contextul muzical–religios, am notat în mai multe rânduri o, puternică interinfluenţă dintre muzicile bisericeşti, românească şi sârbească, cu precădere din Banat1 şi, de asemenea o puternică pătrundere a elementelor folclorice în cântarea bisericească.2 Păstrând în, continuare firul conexiunilor deosebit de interesante, se conturează sclipirile încă unui partener al, universului eutherpic românesc şi anume muzica evreiască., Una dintre comunităţile cele mai interesante din punct de vedere al parcursului istoric, este cu, siguranţă poporul evreu. De la extaz la agonie, de la exod la regăsire, acest popor a purtat mereu zestrea, culturală ancestrală prin locurile în care a păşit. Pelerinajul său voit sau mai puţin voit spre meleaguri, îndepărtate de Ţara făgăduinţei, începe odată cu victoria lui Titus în primul război iudaic (66-70 d.Ch.) şi, dezlănţuirea unor represalii deosebit de violente asupra evreilor.3 Odată cu dărâmarea Templului iudaic,, a însuşi Ierusalimului, peste un milion de evrei au fost alungaţi şi obligaţi să se stabilească în alte teritorii, decât Palestina. Astfel, există date conform cărora după această perioadă comunităţi însemnate de evrei, trăiesc în Seleucia, Arabia, Etiopia, Siria, Fenicia. S-au mai găsit mărturii ale prezenţei evreilor în, Antiohia, Milet şi Efes, Corint, Atena şi chiar Tesalonic sau Roma. Se apreciază că numărul evreilor din, Imperiul Roman a fost de aproximativ şapte milioane.4 Ei au cunoscut momente cumplite odată cu, cuceririle împăratului Traian, acesta, după cucerirea Daciei, supunând fără mari dificultăţi principatele, 1 Cinci, Eugen.Elemente de limbaj muzical comparabile în muzica folclorică şi cântarea bisericească din Banat în Memoria, ethnologică, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, Baia Mare, an VIII, nr. 28 –, 29, 2008., 2 Cinci, Eugen. Eclesiastic şi folcloric în cântarea de strană bănăţeană. Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Muzică,, 3 Constantinescu, Gabriel.Evreii în România. Alba Iulia – Paris. Editura Fronde, 2000, pag.15., 4 Ibidem. Author
• Jasmina Stolić Author