Teoretizări ale fenomenului muzical în spaţiul german şi austriac din anii 1900-1940. Implicaţii ideologice

Authors

• Florinela Popa Impactul ideologic asupra creației muzicale în timpul unor regimuri politice totalitare precum cel nazist, sau sovietic din prima jumătate a secolului XX a produs mutații profunde de concepție, stil, limbaj., Promovarea – pe linie naţionalistă – a „întoarcerii la tradiţie”, a neoclasicismului, ghidarea oficială a actului, componistic, condamnarea modernismului (expresionism, dodecafonism) sunt câteva dintre efectele, ideologizării asupra creaţiei muzicale în Germania, respectiv în URSS, în anii ’30., Ce se întâmplă însă în cazul teoretizărilor fenomenului muzical? În mod previzibil, nici în Germania nazistă,, nici în Uniunea Sovietică, abordările teoretice nu au rămas imune la climatul ideologic în care au fost concepute., Gradele de „contaminare” ideologică diferă de la un caz la altul. Nu voi discuta aici cazul Uniunii Sovietice, unde, perspectiva teoretică asupra creaţiei muzicale era dictată de stat, se supunea monopolului acestuia – în fond,, realismul socialist a fost gândit ca un „reţetar” teoretic unic, obligatoriu pentru toţi creatorii. Mă voi opri la spaţiul, german şi austriac (în perioada pre-nazistă şi nazistă) – unde, cel puţin aparent, compozitorul avea libertatea de, a-şi defini un sistem propriu de creaţie – mai precis, la implicaţiile ideologice a trei binecunoscute sisteme, teoretice (Heinrich Schenker, Arnold Schönberg, Paul Hindemith)., Alegerea acestora trei nu e deloc întâmplătoare. Pe lângă notorietatea şi relevanţa lor în istoria, muzicii, ele acoperă, simetric, un câmp larg al gândirii muzicale în secolul XX: teoriile lui Schenker şi, Schönberg se plasează la extreme – prima, ca o reflectare profund conservatoare asupra muzicii, cealaltă,, ca una foarte modernă, „revoluţionară” –, în timp ce Hindemith probează echidistanţa între aceşti poli, ţinând, foarte mult să îşi afirme o natură duală, de tradiţionalist şi progresist în acelaşi timp., Fapt deloc lipsit de importanţă, sistemele teoretice ale lui Schenker şi Schönberg preced momentul, venirii la putere a lui Hitler. În schimb, cel al lui Hindemith, formulat în Unterweisung im Tonsatz (1937), a, fost conceput în anii ascensiunii nazismului; prin urmare, rămâne susceptibil de vehicularea interesată a, unor idei în ton cu ideologia nazistă, în scopul apropierii şi aprobării lui Hindemith de către putere., Heinrich Schenker, Numele lui e asociat cu una dintre cele mai de succes metode de analiză din toate timpurile. Limitată, exclusiv la muzica tonală, metoda care îi poartă numele a făcut şcoală – în America, în special – şi, la mai, bine de un secol de la punerea bazelor sale, continuă să se dezvolte (neo-schenkerianism)., Frustrat de aşteptarea zadarnică a vreunui succes componistic – chiar dacă şi ani mai târziu avea să, se simtă mândru de compoziţiile sale1 (tonale) –, după 1900 Schenker se dedică scrisului despre muzică şi, produce un corpus teoretic vast, ce acoperă trei decenii (din 1904 până în 1935, anul morţii sale); o selecţie:, 1 Vezi Helmut Federhofer, Heinrich Schenker, nach Tagebüchern und Briefen in der Oswald Jonas Memorial Collection, Georg, Olms Verlag, Hildesheim, 1985, p. 21. Author