Interrelații audio-vizuale în dramaturgia muzicii de film

Authors

• Csilla CZAKANY Introducere, Muzica de film, fie că face parte din cultura muzicii clasice sau ușoare, fie că este un, acompaniament improvizat sau o compoziție autonomă, originală, compusă în prealabil, poate realiza, multe lucruri. Poate stabili un loc sau un timp anume în film; poate genera o stare de spirit și poate crea o, atmosferă; poate atrage atenția asupra elementelor de pe ecran sau din afara ecranului, astfel, contribuind la dramaturgia filmului; poate consolida sau prefigura evoluția narativă și poate să contribuie, la modul în care spectatorul răspunde la acestea; poate elucida motivațiile personajelor din film și poate, să ne ajute să știm ce gândesc ei; poate contribui la crearea de emoții, atât pentru caracterele din film,, cât și pentru public. Muzica de film poate uni o serie de imagini care ar putea părea fragmentate și poate, asigura un ritm de desfășurare ale acestora. Muzica de film încurajează aprofundarea spectatorului în, film, reușind să distragă atenția de la elemente tehnologice și să ajute în mod empatic inițierea în „viața”, filmului, fie ea o reprezentare în alb-negru, sau de tip documentar., Zofia Lissa în volumul său Estetica muzicii de film1 (A filmzene esztétikája) pornește pe drumul, analizei muzicii de film prin rememorarea uneia dintre primele relatări despre laterna magică care apare, în descrierea omului de știință german din secolul al 17-lea, Athanasius Kircher, care se ocupa printre, altele și de teoria muzicii. Dimpreună cu Zofia Lissa, considerăm, că nu trebuie să fii neapărat un, teoretician al filmului să încerci să te ocupi cu muzica de film. Pornim, așadar, din perspectiva amatorului, de film, cu reflexe muzicologice, înspre conturarea unei concepții în percepția muzicii de film îndeosebi, cu privire la elementele de dramaturgie muzicală în relația sferei sonore cu cea vizuală., 1. Muzica de film. Introspecție conceptuală și structurală, „Muzica de film poate fi definită ca o muzică fie compusă direct, fie aleasă în mod expres pentru a, însoți imagini în mișcare. Ca și practică, este la fel de veche ca cinematograful însuși - primele imagini, proiectate în multe locuri de pe glob, fie au prezentat o performanță muzicală, fie că au fost însoțite de, muzică. Chiar și în acele locuri unde acompaniamentul nu participa inițial la filme, în curând s-a făcut, acest lucru. Muzica de film a fost reprezentată atât direct cât și înregistrat, atât nou compus cât și, compilat din surse existente, atât meticulos orchestrat cât și produs spontan prin improvizație. Ea nu, funcționează exact în același mod în timpuri, culturi diferite. Cu toate acestea, este caracterizată prin, puterea sa de a defini un sens și să exprime emoție: muzica de film ghidează răspunsul nostru la imagini, și face legătura cu ele.”2, 1 Tradus din limba rusă de Réthy Ágnes, Editura Institutului maghiar de științe de film și arhivă de film, Budapesta, 1978., 2 Kalinak, Kathryn, Muzica de film. O introducere foarte scurtă (Film Music. A Very Short Introduction), Oxford University, Press, New York, 2010, p. xiii. Author