Procedee de armonizare modală în liturghiile ortodoxe ale a lui Sabin Drăgoi

Authors

• Mircea STURZA Creaţia lui Sabin Drăgoi, în totalitatea ei, se ridică la nivelul atins de George Enescu şi Paul, Constantinescu, în afirmarea specifică a şcolii naţionale de compoziţie. Pasiunea pentru cântecul, ţărănesc, cel mai curat izvor al folclorului românesc, l-a condus pe Drăgoi la asimilarea realităţii modale a, muzicii populare româneşti, formându-şi o gândire melodico – armonică ce trasează perspectivele, armoniei modale, integrată totuşi armoniei tonale., Având la bază armonia tonală , Drăgoi imprimă armoniei din creaţia sa nuanţe modale, folosind, înlănţuiri şi cadenţe improprii stilului armonic apusean convenţional, dând conţinutului un specific, românesc dependent de melodie., Sabin Drăgoi s-a preocupat şi de viaţa sa spirituală, apropiindu-se de Divinitate prin intermediul, celor trei liturghii compuse în timpul vieţii sale: Liturghia în mi minor pentru cor de bărbaţi, Liturghia, solemnă în Fa major pentru cor mixt şi Liturghia poporală., În aceste liturghii se pot remarca episoade de mare interiorizare şi frumuseţe artistică, care,, împletite cu momente de maximă expansiune au drept efect obţinerea unor contraste absolut inedite., După cum mărturisea însuşi compozitorul, „muzica noastră religioasă de tip ortodox porneşte de la, tezaurul stranei, nu e bine să continuăm tradiţia artei sonore vest europene, bazată pe muzica barocului., Noi avem acel ceva al imnelor bizantine şi psaltice din care nu lipsesc benefice influenţe populare şi acest, aspect trebuie preluat cu o nobilă forţă emoţională într-un ton confesional aşa cum stă bine acestor lucrări, aflate în corespondenţă spirituală cu stilul arhitectonic al minunatelor mănăstiri din ţară”.1, Creaţia de cult, în general, a lui Sabin Drăgoi demonstrează faptul că autorul, dând dovadă de o, nobilă inspiraţie şi de o rară originalitate, a reuşit să impresioneze şi să transmită acel fior sfânt sufletelor, oamenilor. Cele trei liturghii reprezintă pentru muzica românească de cult, pagini de o inestimabilă, valoare artistică, având la temelie teme pregnante care oscilează între tonal şi modal, din a căror, prelucrare au rezultat pagini inestimabile de artă muzicală românească., Referindu-se la contribuţia lui Sabin Drăgoi la elaborarea unei muzici româneşti orotodoxe,, compozitorul Filaret Barbu mărturisea: „Încă de la prima sa liturghie a înţeles care îi este contribuţia în, direcţia creaţiilor de muzică religioasă. Această contribuţie este însăşi imaginea fiinţei divine cu o putere, armonică dătătoare de viaţă care trebuie simţită, înţeleasă şi apreciată, căci numai în chipul acesta poate, să îşi creeze cea adevărată, devenind divină, naturală şi omenească.”2, O liturghie mai puţin cunoscută a compozitorului este Liturghia poporală pentru cor bărbătesc,, inspirată din străvechile cântări bisericeşti notate de Nicolae Ştefu, denumită astfel pentru simplul motiv, că s-a dorit a fi o lucrare accesibilă şi pe înţelesul tuturor. În această liturghie, autorul preferă o, armonizare mai mult tonală a melodicii de esenţă modală de tip bizantin, prin folosirea unor acorduri, simple, absolut funcţionale, de tipul : T-SD-D-T, dar şi a substitutelor acestora., 1 Doru Popovici, Muzica religioasă a lui Sabin Drăgoi, în Învierea, nr.8/1994, p.4, 2 Filaret Barbu, Sabin Drăgoi – Liturghia Solemnă, Ed. Dacia, 1940, p.4 Author