Relaţia cântec bisericesc – colindă în obiceiurile de iarnă din Valea Almăjului, jud. Caraş-Severin

Authors

• Maria Vâtcă Doctorand, Universitatea de Vest din Timişoara, Pornind de la premisa că, în general, obiceiurile sunt fapte culturale complexe, cu rolul de a, organiza viaţa oamenilor, de a le marca momentele importante ale existenţei, acestora le poate fi atribuit, un rol educativ, modelator, cu un caracter polivalent, ţinând seama şi de faptul că evoluţia funcţiei, semnelor în timp a complicat descifrarea sensurilor1., Colindatul, obiceiul cel mai reprezentativ din perioada sărbătorilor de iarnă, este un ceremonial, complex, transmis prin texte (cântate sau strigate), uneori şi prin măşti, dansuri, acte, gesturi rituale,, formule magice, urări de sănătate., Menţionăm că obiceiul colindatului în Valea Almăjului2 poartă numele de colendă (cf. expresia „te-, ai dus în colendă”), dar aceeaşi denumire o are şi textul ceremonial – colindul (colendă) –, precum şi, băţul de colindător. Demn de semnalat este faptul că, în prima jumătate a secolului trecut, în Almăj exista, o practică solidă (în special sub aspect religios) a obiceiului colindatului, estompată mult până în 1990., Sunt localităţi care au păstrat obiceiul, restricţiile manifestându-se doar în ce priveşte textele, ceremoniale, dar şi acelea se colindau pe ascuns la cei ce le solicitau, îndeosebi la bătrâni, care, cunoşteau vechile practici., În Almăj predomină colindatul copiilor, practică ce are loc, cu precădere, în dimineaţa de Ajun, în, 24 decembrie, în ziua ori în seara zilei de Ajun al Crăciunului, în funcţie de tradiţia locului., Ca formă de manifestare, colindul este o creaţie populară sincretică ce îmbină textul (o poezie, rituală) cu melodia (de tip arhaic), gesturile ritualice şi simbolice, fiind specific unor comunităţi de tip, închis (sat, cartier), cu un evident caracter spectacular (ce include cadrul natural – casa gazdei,, colindătorii, gazdele, recuzita)3. Colindele sunt „textele” care se „contextualizează” în obiceiul, colindatului4. În timp, acestea cunosc o serie de modificări succesive, ceea ce face din „producţia, folclorică” „o creaţie comunitară durativă, printr-o succesiune de variante plămădite în acea, comunitate, şir în care căutarea «prototipului» este superfluă, pentru că nu poate fi găsită «varianta, originară»”, comunitatea respectivă deţinând doar „modelul virtual”5., Deşi, în general, funcţia principală a obiceiului colindatului este cea redată de formele de urat, „prin, însăşi construcţia şi existenţa sa, colindul a fost chiar de la începutul zămislirii sale o formă de, 1 Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti, Editura Univers, 1999, p. 203., 2 Valea (Ţara) Almăjului este un ţinut situat în partea de sud-est a actualului judeţ Caraş-Severin, fiind străbătut de râul Nera, („Nergăniul”) şi cuprinzând următoarele localităţi: Bănia, Borlovenii-Noi, Borlovenii-Vechi, Bozovici, Dalboşeţ, Gârbovăţ,, Lăpuşnicu-Mare, Moceriş, Pătaş, Prigor, Prilipeţ, Putna, Ravensca (sat de cehi), Rudăria (astăzi – Eftimie Murgu), Şopotu-Nou, (cu satul Stancilova), Şopotu-Vechi., 3 Ovidiu Papană, Colinda în Mehala: o restituire necesară, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004, p. 43-44., 4 Ioan Viorel Boldureanu, Etnologie şi folclor. Cultură tradiţională orală. Teme, concepte, categorii, Timişoara, Editura, Marineasa, 2008, p. 69., 5 Id, ibid., p. 65. Author