SCURTĂ INCURSIUNE SINCRETICĂ ÎN ARTELE DIN PERIOADA BAROCULUI

Authors

  • Dan Aurel Băcilă Ion Vidu Arts High School, Timisoara, De-a lungul timpului sincretismul s-a dovedit prezent în majoritatea artelor, el devenind o modalitate de, îmbogăţire şi diversificare a discursului artistic. Astfel, interferenţa cu arte şi discipline care subliniau sau, îmbogăţeau dimensiunea de expunere a unei anumite arte ca bază fundamentală, a devenit un fenomen obişnuit., Spre deosebire de primele prezenţe ale sincretismului din epoca preistorică care se concentrau asupra unei, abordări directe, concrete, prezente în forma unor manifestări ritualice ca fundament, sau a unor exprimări, religioase, până la exprimările sincretice din ultimele decenii ale secolului XX, exegeza acestei experienţe artistice, dezvăluie o viziune panoramată, cu un conţinut universalist. În acest tip de analiză putem deosebi un tip de, sincretism primar specific artelor din Preistorie şi Antichitate. În Evul Mediu, cuvântul, pictura şi muzica erau puse, în slujba teologiei şi aveau rolul de a transmite cât mai bine şi mai emoţionant posibil sensul religios, alături de, misiunea de a atrage cât mai mulţi credincioşi, în vreme ce un alt tip de sincretism controlat ca intenţie, cu, adresabilitate şi scop precis, întâlnim în cultura Renaşterii şi Barocului, unde teoriile asupra raportului dintre arte, se îmbogăţesc cu un profund substrat filozofic, de influenţă neoplatonică în cele mai multe cazuri, iar discursul, asupra artelor se modifică mult faţă de reţetarele medievale., O scurtă incursiune sincretică în artele barocului, de la exprimarea plastică la naşterea muziciide operă,, implică o adevărată cavalcadă prin istoria umanităţii. Dar implicarea acestor categorii înformulele de exprimare, artistico-muzicale ale artei barocului, sunt demersuri cât se poate de fireşti, eleimplicând în traseul, interdependenţelor lor o multitudine de factori sociali, economici sau politici.Artele plastice, mai evoluate şi mai, sensibile la schimbările epocii, au destrămat urmele exprimărilorrenascentiste, imprimând în pictură, sculptură şi, arhitectură, premisele stilului baroc înainte ca noileidei să fi avut timpul să se organizeze în corpuri de doctrină, ştiinţifică sau filozofică. Pictorii acesteiperioade – Corregio, Tiziano, Barocci sau Tintoretto, Veronese şi Caravaggio, în Italia, Rubens şiRembrandt în Ţările de Jos, El Greco, Murillo sau Velasquez în Spania, Le Nain şi Watteau în, Franţa,vor îmbogăţi, concentra şi contura cu propriile lor resurse – culoare şi contraste intense de lumină sauumbră, – noua viziune plastică a epocii. Înnoirile mijloacelor de expresie, introduse în pictură şisculptură de noul curent, îi, corespunde de acum o împrospătare a tematicii în care apare obsesiamişcării şi a freamătului interior, abordând, adeseori o întreagă paletă pasională. Muzica în schimb,ajunge cu întârziere la forma artistică de expresie, caracteristică a barocului, pentru că fiind o artă ce sedesfăşoară în timp, avea nevoie să-şi organizeze, teoretizeze, şi să-şi sintetizeze corpusul de exprimareşi armonie într-o formulă temporală mai elaborată.1 În plus, putea fi în, 1Caravaggio, celebrul pictor baroc se stinge în anul 1610, în vreme ce Johann Sebastian Bach, cel mai importantcompozitor al, barocului se naşte abia în 1685, la o distanţă de 75 de ani. Author

Keywords:

Arta Baroca, Arta Comparata, Baroc

Abstract

De-a lungul timpului sincretismul s-a dovedit prezent în majoritatea artelor, el devenind o modalitate de îmbogăţire şi diversificare a discursului artistic. Astfel, interferenţa cu arte şi discipline care subliniau sau îmbogăţeau dimensiunea de expunere a unei anumite arte ca bază fundamentală, a devenit un fenomen obişnuit. Spre deosebire de primele prezenţe ale sincretismului din epoca preistorică care se concentrau asupra unei abordări directe, concrete, prezente în forma unor manifestări ritualice ca fundament, sau a unor exprimări religioase, până la exprimările sincretice din ultimele decenii ale secolului XX, exegeza acestei experienţe artistice dezvăluie o viziune panoramată, cu un conţinut universalist. În acest tip de analiză putem deosebi un tip de sincretism primar specific artelor din Preistorie şi Antichitate. În Evul Mediu, cuvântul, pictura şi muzica erau puse în slujba teologiei şi aveau rolul de a transmite cât mai bine şi mai emoţionant posibil sensul religios, alături de misiunea de a atrage cât mai mulţi credincioşi, în vreme ce un alt tip de sincretism controlat ca intenţie, cu adresabilitate şi scop precis, întâlnim în cultura Renaşterii şi Barocului, unde teoriile asupra raportului dintre arte se îmbogăţesc cu un profund substrat filozofic, de influenţă neoplatonică în cele mai multe cazuri, iar discursul asupra artelor se modifică mult faţă de reţetarele medievale. O

Downloads

Published

2026-02-11